Dorinta

Invidia si ura n-ar incapea in doi.

Asa, in lumea mare, sufletele noastre se descompun incet

Si pier fara regret.

As vrea sa fim doar noi doi, sa ne iubim in taina

Doar soarele si luna sa ne vegheze pasii

Doar marea si nisipul sa ne incante simtul.

Dar nu e cu putinta…

Tu nu vrei sa pleci de-aici, nici eu nu mai pot sta cu tine;

Ramai atunci cu bine, ramai pe veci…

Dragostea mea iti va ajunge sa traiesti.

Dar oare eu voi rezista pribeag si singur-n lumea mea?

Nu stiu…si nici nu-mi pasa…in zadar as afla:

Decat o viata singur, fara iubirea ta,

Prefer sa mor acum, sa nu-ti aflu lipsa.

Totusi, sa mai astept un timp?. .

De vei voi sa vii, stii unde sa ma cauti:

Acolo unde cerul se-mbratiseaza cu pamantul,

Unde soarele e inghitit de ape.

Doar acolo-i locul plin de soapte si de vraja…

Te astept si-mi pun speranta ca nu ma vei lasa asa;

Te astept sa mi te-alaturi pe vecie,

Poate vei veni candva…sau poate nu…

Si de eu nu voi mai fi,

Sa-ntrebi marea si nisipul, soarele atotstapanitor si vesnic;

Pe ei sa-i lasi sa-ti spuna de-ntreaga mea iubire si dorinta,

De asteptarea mea, de dorul meu mistuitor.

In lumea mea cea solitara

Doar tu ai fost si muza si durere,

Si chin, dar si poveste,

Doar tu esti fericire, suferinta,

Intreaga lume-n tine se gaseste.

De-acum iti spun ”Adio!”…

E prea tarziu sa mai raman,

E inutil sa te privesc,

E inutil sa te doresc,

Cand stiu ca ai ales aceasta viata prea ostila pentru noi.

Pacat ca nu vrei sa ma asculti;

Ramai atunci cu ale tale.

Eu voi fi mereu cu tine, dar mereu departe

Te voi veghea de la distanta, e ultima speranta…

Dar nu, tot n-ai venit…

Si a trecut un an, cinci, zece poate..? nici nu stiu…

Dar inca te asteapta soarele si luna sa-ti spuna de dorinta mea…

Irina Andreea