Relatii la distanta? Da, epoca moderna in care traim le permite si le acorda din ce in ce mai multe sanse de supravietuire. Tehnologia le incurajeaza, distanta de mii de kilometri a incetat sa mai fie o distanta imposibila, intalnirile virtuale le suplinesc cu succes pe cele reale, iar convorbirile telefonice posibile in aproape colt al lumii reusesc sa aduca aproape vocea familiarea a persoanei iubite. 
Ce faci insa cand iubirea isi proclama drepturile? Cand imaginea afisata de camera web, discutiile nesfarsite de pe messenger sau poza zambitoare de pe noptiera de langa pat nu mai reusesc sa suplineasca prezenta celui iubit, cand dorul devine atat de chinuitor incat ai senzatia ca te sufoca? Cand imaginea cu El si cu voi doi in loc sa-ti aduca zambetul pe buze te face sa tremuri de suferinta, de dor, de ciuda si de neputinta?
Sa rezisti cand ii cauti imbratisarea calda si ea intarzie sa apara, sa rabzi cand ii doresti mangaierile, sa nu te plangi cand iti lipsesc saruturile si sa taci cand iti vine sa explodezi… sa refuzi sa traiesti tocmai cand viata isi cere mai puternic dreptul la existenta si sa-ti fie refuzat sa iubesti exact cand sufletul striga tot mai tare dupa iubire, sa nu mai fie… pentru ca nu este acum.. cam asa arata ciudatele si nedreptele legi ale iubirii la distanta.
Functioneaza acestea insa intotdeauna si in viata reala? Oare distanta nu prelungeste agonia si nu produce diminuarea increderii partenerilor unul in celalalt? Mai mult ca sigur ca persoanele angajate intr-o astfel de relatie sunt cele mai indicate sa impartaseasca din opiniile lor de viata.
8 Comments
eu ma aflu in asemenea situatie si pot sa spun doar atat: Se poate! si inca ceva: “Iubirea si prietenia nu cunosc granite!”
e dureros, dar iubirea e frumoasa oricum…atunci cand exista cu adevarat
E extrem de dureros sa iubesti la distanta, dar asa cum Iryna spunea – nu exista granite!
vai… eu am avut doar “norocul” relatiilor la distanta… doar asa mi-am gasit
si au fost relatii foarte frumoase, toate! una cu Timisoara (eu sunt din Cluj), una cu Viena, si una cu Constanta 
tocmai de curand aveam o discutie pe acest subiect cu un bun prieten si am ajuns amandoi la o concluzie: de putu se poate, nu spune nimeni ca nu…dar nu prea merge. Uneori gesturile sunt mai importante decat cuvintele "batute" metodic la tastatura. O mangaiere, un sarut, sunt elemente care unesc mai mult. O relatie la distanta se poate doar daca inainte de a fi la distanta, este personala, adica daca unul dintre parteneri este fortat sa plece din oras. Altfel, sa-mi fie cu parere de rau, nu se poate> m-am "fript" si eu de cateva ori, asa ca sincer ca spun, nu se poate
numai bine
Daca iubesti, se poate. E de ajuns sa auzi vocea celuilalt, si lumea ta se opreste in loc. Pe vremuri, scrisorile parfumate primite erau tinute cu mult drag, stiute fiind sentimentele dintre randuri si dragostea care a asezat cuvintele.
Acum depinde de tine ce vrei: sa-l astepti pe cel de departe ca pe urma sa fiti impreuna sau sa te pui la curent cu noutatile de acasa?
O relatie la distanta este cu adevarat posibila in momentul in care cei doi vor suporta acesti km pe o perioada determinata de timp. Am trait asa ceva,iar finalul nu a fost unul fericit. O relatie in care celalalt este mereu langa tine inseamna cu adevarat o fericire curata, pentru ca ii vezi reactiile la anumite lucruri, il cunosti muult mai bine.
Distanta poate fi invinsa cu multa iincredere si sentimente puternice, nu este imposibila, dar uneori foarte greu de “intretinut”.
Nu merge toata treaba cu “relati la distanta” din todeauna a fost lipsa de incredere, tu nu sti ce face chiar daca vorbesti zi de zi si la fel este sentimentul din partea cealalta a cuplului, cea ce evident ca duce la certuri,insel,minciuna etc si apoi se termina totul.
Totul se rezuma la timpul in care va vedeti fata in fata. Pe cat durata timpului e din ce in ce mai mare si timpul petrecut impreuna e mai mic ,reusita unei relati sanatoase scade