Schimbare vrem. Cine sa ne-o dea?

0


Schimbare. De asta avem nevoie. Nu de azi, nici de ieri si nici de alaltaieri. Nu avem nevoie de schimbare nici de 19 ani incoace, cum ar crede unii. Din decembrie ’89 de-abia a inceput sa ni se promita schimbarea.

De parca istoria Romaniei ar sta sub semnul lui decembrie, asteptam schimbarea inca de pe 30 decembrie 1947, cand regele Mihai a fost obligat sa abdice ca sa faca loc comunistilor. De vreo 61 de ani.

Intrebarea este cine sa ne dea schimbarea de care avem atata nevoie, cine sa ne aduca aminte cine suntem si ce vrem ca natie? Cine sa ne aduca aminte ca vrem ceva, ca in lumea asta nu a existat doar un “vis american”, ci si un “vis romanesc”?

Cine sa ne aduca aminte ca avem o istorie care, potrivit firului logic, nu parea sa intrezareasca acest viitor incert pe care il traim azi? Bush a spus in 2004, cand am intrat in NATO, ca Romania ar putea fi o punte intre Alianta si Rusia. Recent, s-a spus ca am putea fi tot o punte, de data asta intre Serbia si UE. De parca Romania ar fi o asa putere sau de parca nu s-ar fi inventat “comunicarea directa”.

Betie cu apa rece sau un fel de “Rosebud” (Citizen Kane – Orson Welles). Daca pe plan extern, Romania e intr-o criza de identitate, la fel e si pe plan intern. Cine sa ne dea totusi schimbarea? Ca Barack Obama e unul singur si l-au luat si p-asta tot americanii. Nici daca l-am sfasia in bucati nu “ar ajunge” presedintele tuturor tarilor din lume.

Americanii s-au dus la vot si au stabilit un record istoric manati de speranta si de dorinta de schimbare. Ca-i romanul mai miserupist, ne-am dat seama, ca ii place sa se complaca in viata pe care o duce, noi, cu totii, suntem dovada, altfel nu am trai asa “bine” cum traim.

Ca bugetarii au renuntat la greve cand in sfarsit le aminteau celor de sus ca din salariile lor, mizere, nemizere, din salariile noastre, ale tuturor romanilor, sunt platiti ei, multi am oftat si am mers mai departe – nu suntem in stare de greve, nu suntem in stare sa stam drepti pentru drepturile noastre, ne clintim convingerile la primul zornait al banilor -, dar cum am ajuns in asa hal incat sa ne pierdem pana si speranta?

Americanii si votul. Romanii si … ?

Pe de alta parte, cum au reusit americanii, care cred ca Europa e o insula, un mall sau ceva p-aproape, sa-si miste fundurile grase la vot? Li s-a promis schimbare, li s-a promis eternul vis american care a revolutionat intreaga lume si s-au urnit pentru “God bless America”.

Americanii, spunea Obama, s-au dus la vot pentru ca “au crezut ca de data asta trebuie sa fie diferit, ca vocile lor ar putea fi acea diferenta”.

Daca exista cineva acolo care inca are indoieli ca America este un loc unde toate lucrurile sunt posibile, care inca se intreaba daca visul fondatorilor acestei natiuni este in viata in timpul nostru, care inca se indoiesc de puterea democratiei, seara aceasta este raspunsul“.(Barack Obama)

Romanii care nu au dormit in noaptea de 4 spre 5 noiembrie si care au ascultat pe la 5:00 ora locala a Romaniei discursurile lui John McCain si Barack Obama au avut parte de o reala lectie de democratie, decenta, civilizatie, oarecum raspunsul la intrebarea “de ce astora le merge mai bine?”. Au fost romani care au si plans, din cate am auzit. De ciuda.

Senatorul John McCain a tinut un discurs in care si-a recunoscut, decent, infrangerea: “Poporul american s-a exprimat clar. Il felicit pe presedintele Barack Obama. E normal sa fim dezamagiti azi, dar maine trebuie sa o luam de la capat. Esecul este al meu, nu al vostru. Ii urez succes celui care a fost oponentul meu si de-acum incolo imi va fi presedinte“.

“Am primit un telefon extraordinar de la senatorul John McCain. E un om care a facut sacrificii enorme pentru America. Il felicit pe el, o felicit pe Sarah Palin si sper sa colaborez cu ei“, a spus, la randul lui, Barack Obama, pe un ton la fel de civilizat.

Unde, in Romania, vom avea si noi parte de asa ceva, cand ne amintim cu totii foarte bine episodul de la alegerile din 2004, cand actualul sef al statului a iesit pe sticla dupa primul tur de scrutin ca “l-a furat” PSD in frunte cu Nastase?

Ce ni se promite?

Liberalii au sarit la bataie. Ludovic Orban si-a zis sa nu stea deoparte si sa dea si el un picior in ajutorul prietenilor, Elena Udrea si Luminita Anghel s-au batut verbal, sustinatorii lor ceva mai mult decat platonic pe parcul din Drumul Taberei, iar Bogdan Olteanu a trebuit sa tina piep “minoritatii homosexuale”.

Altfel sta treaba la pesedisti. Vanghelie a tunat si a fulgerat: Cotroceniul sa fie curatat de afisele electorale cu “moaca maimutoiului de Udriste”, iar autocarul de campanie in care se afla si liderul Mircea Geoana a fost tinta unei arme cu aer comprimat.

Daca in scandalul Orban tabara adversa era din PNG, in cazul Udrea – Anghel, lupta s-a dat intre PNL si PD-L. Cum nu puteau sta deoparte, liberal-democratii au dat si au primit pumni, dupa care au impartit pixuri, chibrituri si becuri si s-au linistit. Si nu, nu este un episod dintr-un serial-pamflet.

Pana acum ne-au dat vanatai, ochi umflati, atentate, plangeri penale, injuraturi, mai mai sa avem parte si de paruieli – un adevarat circ. Ne cer sa mergem la vot si sa ne punem stampila pe circ inca patru ani de acum incolo.

Cum sa ne ducem la vot? Pentru ce? Ce ni se promite? Cu ce ne mint anul asta diferit de acum patru ani? Cum sa mai credem minciunile lor frumoase cand candideaza mereu aceiasi, cand au cate trei conferinte de presa intr-o zi in care articuleaza exact aceleasi idei, in exact aceeasi forma, de parca ar recita o poezie?

Politica s-a mutat la Tv

Stii deja cum se va termina ceea ce spun daca auzi doar inceputul. Ai inceput sa le stii tu discursurile pe de rost de cat le-au repetat…

Premierul Tariceanu a explicat o data in conferinta de presa si de doua ori la emisiuni Tv – penru politicienii de azi, transparenta inseamna, se pare, pe sticla – cum sta treaba cu cele zece miliarde de euro pe care Guvernul vrea sa le injecteze economiei romanesti, masuri anti-criza aprobate cu doar o luna inainte de alegeri, plan pentrul noul Guvern, care poate are alte idei…

Nici presedintele PD-L Emil Boc nu sta mai rau la capitolul “repetitia este mama invataturii”. In cele 24 de ore ale zilei de 11 noiembrie a declarat de trei ori in trei conferinte de presa diferite ca “Tariceanu sterge pe jos cu Parlamentul Romaniei”.

Liderul PSD Mircea Geoana a adoptat in ultima luna o atitudine mai pacifista cu scopul atragerii electoratului la vot: “apelul meu si indemnul meu este ca in pofida dezamagirilor pe care cetatenii le au de politica si de politicieni sa vina la vot“.

Dupa atatia ani in care asteptam marea schimbare am ajuns in situatia sa inchidem televizoarele pentru ca alesii nostri aleg sa spuna seara ceea ce au spus si in timpul zilei si in ziua de dinainte.

Cand sa gandeasca schimbarea – pe premisa ca sunt in stare – cand si-au mutat birourile in platourile televiziunilor, minute de emisie pe care, de altfel, le platesc gras?

Schimbarea nu se face in pauzele publicitare. Schimbarea se simte si pare-se ca nu adie niciun vant pe care sa-l simtim.

show_a2e3b510c4d83b(448, 46);

Valeriu Sterian- Vom fi ce-am fost

Sursa: ziare.com
Share.

Leave A Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.